Legislatie Adunari publice

Cadrul constitutional si legal al exercitarii sau restrangerii drepturilor omului – dreptul la libera intrunire

Exista foarte multe discutii privind adunarile publice si legea de reglementare a acestora . Putine dintre observatii sunt facute in deplina cunostinta de cauza a legii si prevederilor Conventiilor internationale. Din acest motiv discutia nu aduce raspunsuri, ci dimpotriva. O scurta enumerare a punctelor din legislatie care ne arata ca adunarile spontane sunt permise oricand, iar adunarile publice in fata sediilor institutiilor de drept public sau privat sunt permise fara notificare prealabila. Deasemenea interzicerea unei adunari notificate nu se poate face arbitrar , ci numai in conditiile expres si limitativ prevazute de lege.

Conform art. 39 din Constituţie:
„Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme”,
în condiţiile art. 57 din Constituţie:
„Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi”. Art 20 precizeaza importanta tratatelor privind drepturile omului:
„(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate în concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Daca exista neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului în care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile”,
iar art. 53, cazurile cand poate fi restransa exercitarea unor drepturi sau libertati: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrâns numai prin lege si
numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusa numai daca este necesara într-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata în mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii.”
In conformitate cu prevederile constitutiei drepturile si libertatile fundamentale sunt garantate si nu pot fi restranse decat pentru apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor.

Cadrul legal actual, legea 60/1991 a aparut ca urmare a fenomenului Piata Universitatii din 1990. Pentru integrarea Romaniei in Uniunea Europeana au fost facute mai multe modificari legislative pentru respectarea aquis-ului comunitar, adica pentru democratizarea tarii, pentru construirea statului de drept, etc. Una dintre aceste modificari a fost chiar a legii 60/1991. In expunerea de motive a legii 31/2004 se precizeaza ca: „În contextul noilor realităţi social-economice, procesul de reformă a instituţiilor care contribuie la asigurarea ordinii publice, dar şi cerinţele de integrare a României în structurile euroatlantice, impun, cu necesitate, modificarea şi completarea Legii nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice.”
O modificare importanta o constituie completarea articolului 3 din legea 60/1991 cu prevederea care tocmai excepteaza de la declarare adunarile publice ce se desfasoara in exteriorul sediilor ori a imobilelor persoanelor publice de drept public sau privat. In aceasta categorie intra toate ministerele, prefecturi, primarii, consilii, agentii, etc.

Jurisprudenta CEDO: cazurile Oya Ataman impotriva Turciei 2007 si Bukta impotriva Ungariei 2007.
Manifestantii nu au respectat procedura notificării prealabile în vederea desfasurarii protestului, ce avea ca scop promovarea drepturilor omului, iar demonstraţia a fost dispersată într-o jumatate de oră de către poliţie prin folosirea fortei si a gazului lacrimogen in primul caz si prin forta in cel de-al doilea caz.
“Curtea reaminteşte că “în lipsa actelor de violenţă din partea manifestanţilor este important ca autorităţile publice să dea dovadă de o anumită toleranţă faţă de reuniunile paşnice, pentru ca libertatea de întrunire aşa cum este garantată de articolul 11 din Convenţie să nu fie lipsită de însăşi esenţă sa.” Asadar o adunare publica, deşi era ilegală din punctul de vedere al notificarii prealabile, care are un caracter paşnic nu poate fi dispersata. Curtea a menţionat că nu există nici o dovadă care ar sugera că manifestantii ar fi prezentat vreun pericol pentru ordinea publică în afară de o perturbaţie minoră care inevitabil se produce la oricare adunare desfăşurată într-un loc public.

Dacă în anumite circumstanţe speciale se justifică un răspuns imediat la un eveniment politic sub forma unei demonstraţii, dispunerea dispersiei pe simplul motiv al nerespectării procedurii notificării prealabile constituie o măsură disproporţionată şi o încălcare a art 11 din Conventie, prin urmare statului îi revine obligaţia de a garanta posibilitatea ţinerii de demonstraţii spontane. În aceste condiţii, lipsa notificării prealabile nu constituie un motiv suficient pentru a dispune dispersarea.

In plus, Curtea apreciaza ca atunci cand o adunare publica se desfasoara intr-un loc in care nu este suficient spatiu in afara carosabilului pentru a grupa toti manifestantii, ocuparea partii carosabile este perfect legitima intrucat dreptul fundamental la libera intrunire prevaleaza in fata circulatiei auto. Circulatia autovehiculelor se poate face si pe alte rute ocolitoare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Follow

Get every new post on this blog delivered to your Inbox.

Join other followers: