Primul studiu al Institutului Geologic al Romaniei cu privire la fracturarea hidraulica la gazele de sist

EXPLOATAREA GAZELOR DE ŞIST PRIN FRACTURARE HIDRAULICĂ – O METODĂ CU POSIBILE EFECTE CATASTROFALE PE TERMEN MEDIU ŞI LUNG

Dr. Mircea Ţicleanu, Radu Nicolescu, dr. Adriana Ion
Institutul Geologic al Romaniei

ABSTRACT. După utilizarea metodei de fracturare hidraulică pentru exploatarea gazelor de şist cea mai mare parte a fluidelor de fracturare (între 50 şi 90 %, ape cu aditivi nocivi, deci ape contaminate), rămîne în subsolul zonelor exploatate, la adîncimi variabile, în funcţie de fiecare zonă în parte. Exploatarea este cu atît mai avantajoasă cu cît cantitatea de ape contaminate care revine la suprafaţă (ca «ape de circulaţie inversă ») este mai mică, dar efectele unei poluări viitoare sunt cu atît mai mari pentru o zonă exploatată cu cît cantitatea de ape contaminate rămasă în subsol este mai mare. Aceste fluide nocive sunt cantonate în rocile mamă care au fost afectate de fracturare, reprezentate cel mai adesea prin argilite bogate în materii organice. Ele pot ajunge însă la suprafaţă de-a lungul timpului, pe termen mediu şi lung, pe mai multe căi şi din motive diferite. În acest context este important de precizat că fracturarea hidraulică perturbă, inevitabil, echilibrul dinamic al rocilor aflate deasupra nivelelor de roci vizate de exploatare şi în special echilibrul dinamic al rocilor mai puţin consolidate (în special nisipuri) sau al rocilor carbonatice (calcare, dolomite) aflate în stadii avansate de carstificare. Perturbarea echilibrului dinamic se datorează în principal numeroaselor microseisme generate de activitatea curentă de fracturare şi fisurare hidraulică. Ulterior exploatării pot avea loc şi fenomene de instabilitate la nivelul la suprafeţei terenului datorită marilor cantităţi de gaze şi de petrol extrase din subsol, fenomen cunoscut şi în cazul exploatărilor clasice, convenţionale, de petrol şi gaze. Una din căile de acces spre suprafaţă a apelor contaminate poate fi legată de sistemele de dislocaţii (de falii) care afectează depozitele aflate peste stratele de roci supuse fracturării, sisteme uneori greu de pus în evidenţă, dar nelipsite chiar şi în zonele de platformă în care sunt cantonate în general pachetele de roci vizate de exploatarea prin fracturare hidraulică. De-a lungul acestor falii apele contaminate, dar şi metanul, pot ajunge, pe rînd, în roci permeabile, respectiv în acvifere de adîncime şi ulterior în cele aflate mai aproape de suprafaţă, contaminînd în final ape freatice şi apoi reţele hidrografică de suprafaţă. Activitatea seismică naturală, ulterioară exploatării, poate facilita accesul spre suprafaţă al apelor contaminate şi al gazelor, mai ales în cazul unor seisme puternice sau foarte puternice. Astfel, într-un timp mai mult sau mai puţin îndelungat, în fostele zone exploatate prin fracturare hidraulică de mare volum pot apărea izvoare de ape contaminate care vor pune direct sau indirect în pericol viaţa oamenilor de pe arii vaste, în situaţia în care este afectată şi reţeaua hidrografică. La aceasta se poate adăuga transformarea unor foste sonde de exploatare prin metoda fracturării în surse de poluare cu lichid de fracturare şi cu metan în urma deteriorării treptate a cimentului din coloanele de foraj. In termeni generali aceste exploatări pot pune efectiv în pericol pe termen lung resursele naturale de ape potabile şi industriale, deci resurse de natură strategică, pe arii foarte extinse, resurse legate de acvifere, pînze freatice şi ape de suprafaţă. In alte zone vizate de viitoare posibile exploatări de acest gen pericolele sunt şi mai mari deoarece pot fi compromise, definitiv, rezerve naturale valoroase de ape minerale sau de ape geotermale (ca de exemplu în Depresiunea Pannonică). Nu trebuie omis nici faptul că în zonele exploatate prin fracturare hidraulică nu va mai fi posibilă, în viitor, săparea altor sonde al căror scop să fie cu totul diferit, mai ales dacă se ating adîncimile la care se află rocile mamă afectate de exploatare. In cazul în care astfel de noi sonde ar viza acvifere aflate în stratele de peste rocile exploatate este de presupus că vor exista situaţii în care aceste sonde să deschidă acvifere deja poluate între timp, fapt care va grăbi accesul apelor contaminate către suprafaţă. Din această perspectivă, la nivel şi mai general, putem asimila exploatarea agresivă a subsolului prin metoda fracturării hidraulice de mare volum cu o activitate de plantare în adîncime a unor bombe ecologice cu efect întîrziat, bombe care pot provoca în viitor cel puţin catastrofe ecologice la nivel regional.

1. INTRODUCERE.

Exploatarea gazelor de şist prin metoda fracturării hidraulice de mare volum este asociată tot mai des cu mari probleme de poluare a mediului înconjurător. Poluare a apelor cu metan şi cu substanţe provenite din fluidele de fracturare, poluare a aerului şi poluare a solului cu metale grele şi substanţe radioactive. Din această cauză se impune cunoaşterea cît mai bună a acestor realităţi nefaste, dar este necesară şi conturarea cît mai precisă a unor efecte negative potenţiale, deocamdată abia întrezărite. Din punct de vedere istoric acest tip de exploatare deja foarte controversat este ultimul într-un şir de intervenţii antropice asupra unor depozite care conţin sub formă liberă sau captivă cantităţi de hidrocarburi (petrol şi gaze) exploatabile economic. Intr-o primă etapă, care nu s-a încheiat încă, au fost şi sunt exploatate zăcăminte de hidrocarburi cantonate în roci poroase sau fisurate care s-au acumulat ca urmare a migrării lor prealabile. Intensitatea acestui tip de exploatare a crescut însă cu timpul odată cu ridicarea artificială a presiunii prin injectarea/reinjectarea apei de zăcămînt, dar s-a ajuns treptat şi la fisurări hidraulice a unor rezervoare (roci) cu permeabilitate mai scăzută (de tipul gresiilor de exemplu). S-a trecut însă mai apoi la exploatarea resurselor de hidrocarburi rămase captive în depozite care pot fi considerate roci mamă (roci sursă) de petrol şi gaze, depozite pelitice (argilite) cu conţinuturi ridicate în materii organice (provenite din organisme fosile), care pot ajunge în cazuri excepţionale la valori apropiate de 20% din masa rocii. O primă analiză cu caracter general privitoare la metoda exploatării prin fracturare hidraulică de mare volum a unor argilite bogate în materii organice ne determină însă de la început să ne concentrăm atenţia asupra marilor cantităţi de ape reziduale (ape contaminate) care rămân captive în subsolul zonelor exploatate şi care pot reprezenta o importantă sursă de poluare, deosebit de periculoasă, pe termen mediu şi lung, prin posibila migrare spre suprafaţă a acestor ape. Dacă în această analiză facem abstracţie la un moment dat de aspectele de natură economică putem ajunge să privim acest ultim tip de exploatare (fracturarea hidraulică de mare volum) ca pe o activitate susţinută de poluare a subsolului unor întinse zone ale planetei cu substanţe nocive care poate induce apoi, în timp, fenomene de poluare persistentă a unor acvifere, pînze freatice, reţele hidrografice şi soluri pe arii vaste. Din această perspectivă metoda de exploatare a hidrocarburilor neconvenţionale prin fracturare hidraulică de mare volum ne poate apărea ca o metodă agresivă în raport cu mediul geologic pe care îl afectează în diferite moduri. In acest context lucrarea de faţă, cu un grad ridicat de originalitate, reprezintă o primă încercare de prezentare a posibilelor riscuri majore care pot fi asociate pe viitor unei astfel de metode de exploatare. Înainte de a trece la analiza sumară a riscurilor pe termen lung se impune şi consemnarea altor aspecte asociate acestei metode de exploatare de interes în acest context, consemnate în capitolele 2, 3 şi 4 ale acestei lucrări.

2. CONTAMINĂRI CU FLUIDE DE FORAJ ÎN FAZA DE EXPLORARE.

Atingerea obiectivului principal în faza de explorare (traversarea şi probarea rocilor mamă) presupune şi străbaterea rocilor aflate în acoperişul acestora. Cu acest prilej sunt forate şi roci permeabile slab consolidate (nisipuri şi gresii slab consolidate, pietrişuri, etc) în care se înregistrează în mod curent pierderi de fluid de foraj. Dacă în aceste roci sunt acumulate ape potabile, deci dacă sunt traversate acvifere tipice, este inevitabilă poluarea apelor acestora cu fluide de foraj. Mai grav este dacă sunt traversate pachete de roci carbonatice afectate de goluri carstice, caz în care pierderile de fluid de foraj sunt uneori considerabile. Dacă rocile carbonatice sunt şi rezervoare de ape potabile atunci poluarea acestora cu fluide de foraj poate avea urmări destul de importante. Este evident că poluarea este mai gravă în cazul acviferelor din nisipuri sau cantonate în roci carbonatice dată fiind circulaţia naturală în cazul acestora. De reţinut că nivelul de poluare este cu atît mai important cu cît numărul de foraje de explorare este mai mare.

3. EFECTE NEGATIVE PE TERMEN SCURT INDUSE DE EXPLOATAREA PRIN FRACTURARE HIDRAULICĂ.

Inainte de a trece la analiza posibilelor efecte nedorite pe termen mediu şi lung pot fi trecute sumar în revistă unele efecte certe pe termen scurt care trebuie avute în vedere în acest context. Între acestea pot fi amintite: transformarea unor mai cantităţi de ape curate în fluide de fracturare toxice, distrugerea prin fracturare a argilitelor vizate de exploatare, îmbibarea acestora cu ape contaminate, perturbarea echilibrului dinamic al rocilor situate între suprafaţa terenului şi stratele afectate de fracturare, poluarea cu metan a unor pînze freatice, dar şi alte efecte nedorite asociate operaţiunilor de exploatare prin fracturare hidraulică de mare volum.
3.1. TRANSFORMAREA UNOR MARI VOLUME DE APE POTABILE SAU INDUSTRIALE ÎN APE CONTAMINATE (FLUIDE DE FRACTURARE). Acţiunea propriu-zisă de fracturare este precedată de cea de preparare a fluidelor de fracturare. Acestea sunt constituite în proporţie covîrşitoare din ape curate în volume foarte mari extrase din rîuri, din pînzele freatice sau din acviferele mai apropiate de suprafaţa terenului. Acestea sunt amestecate cu nisip (cca 5%) şi aditivi care conferă toxicitate fluidelor de fracturare rezultate. Uneori aceste fluide sunt realizate şi prin amestecul apelor curate cu ape de refluxare, obţinute în urma unor procese de fracturare hidraulică anterioare, fapt ce le conferă un grad şi mai ridicat de toxicitate. Deşi aditivii sunt prezenţi în cantităţi mici în raport cu volumul total al lichidului de fracturare, marea lor toxicitate (nocivitate) conferă fluidelor rezultate caracterul net de ape contaminate. Compoziţia unui fluid de fracturare care include şi ape refluxate din operaţiuni anterioare constă în cca 80% apă proaspătă, cca 14% fluid reciclat, 5% nisip şi cca 0,75% aditivi. Aceştia includ: soluţii acide (cu HCl şi alţi acizi), reducători de fricţiune, agenţi antibacterieni, inhibitori de crustă, inhibitori de coroziune şi mulţi alţii. În plus apa reciclată conţine gaze, substanţe rezultate din reacţiile lichidului de fracturare cu componenţii din roca mamă şi posibili ioni radioactivi proveniţi din rocile fracturate.
3.2. ACTIUNEA DESCTRUCTIVĂ ASUPRA MEDIULUI GEOLOGIC (FRACTURAREA HIDRAULICĂ A ROCILOR MAMĂ DE PETROL ŞI GAZE). Introducerea în rocile mamă a unor cantităţi mari de fluide sub mare presiune conduce la fisurarea/fracturarea artificială a acestora. Echilibrul dinamic al acestor roci este schimbat în mod brusc, iar caracteristicile fizice şi chimice iniţiale ale rocilor mamă sunt modificate. Alte schimbări de echilibru sunt datorate marilor cantităţi de gaze care părăsesc roca mamă fisurată (fracturată) şi se îndreaptă spre suprafaţă prin intermediul sondelor de exploatare.
3.3. SATURAREA ROCILOR MAMĂ FRACTURATE CU APE CONTAMINATE (CREAREA UNOR ACVIFERE ANTROPICE ATIPICE CU CONŢINUT TOXIC). Cea mai mare parte a fluidului de fracturare rămîne în subsol după încheierea operaţiunilor de exploatare şi doar o parte a acestora este recuperată sub forma apelor de refluxare. În general în subsol rămîne cca 50-80% din întrega cantitate de lichid utilizată, dar se poate ajunge pînă la un procent de 90%. Fluidele de fracturare rămîn captive în interiorul rocii mamă afectată de procesele antropice de fisurare şi fracturare, dar pot fi antrenate şi pe unele falii care traversează şisturile şi care preexistă acţiunii de fisurare/fracturare antropică. Dacă pentru activităţile de exploatare este ideal ca la suprafaţă să revină cantităţi cît mai mici de fluide, pentru zona exploatată va exista un risc cu atît mai mare ca apele contaminate să revină în viitor către nivelele superficiale ale cuverturii sedimentare. Fluidele de fracturare/fisurare rămase captive în subsolul zonelor exploatate alcătuiesc în acest caz un fel de acvifere antropice de tip fisural ce conţin ape contaminate, considerate mai active din punct de vedere chimic, deci mai corozive decît apele obişnuite, dar în plus aflate sub presiune. Compoziţia lor chimică diferă de la zonă la zonă în funcţie de compoziţia chimică iniţială a fluidului de fracturare, dar şi de chimismul formaţiunilor geologice afectate de aceste operaţiuni tehnologice.
3.4. PERTURBAREA ECHILIBRULUI DINAMIC AL DEPOZITELOR SITUATE ÎNTRE ROCILE MAMĂ FRACTURATE ŞI SUPRAFAŢĂ. Microseismele asociate activităţii de fracturare hidraulică sau celei de injectare în subsol a apelor reziduale revenite la suprafaţă pot duce la modificarea echilibrului dinamic al depozitelor aflate între roca mamă exploatată şi suprafaţa terenului. Cele mai afectate vor fi depozitele aflate în echilibru dinamic precar şi cele mai puţin plastice. Stratele de nisipuri şi de gresii slab consolidate pot fi cele mai expuse, dar şi rocile carbonatice afectate de fenomene avansate de carstificare. Este evident că în zonele mai sensibile din punct de vedere seismic efectele microseismelor antropice pot fi mai importante, iar magnitudinea acestor microseisme poate fi mai mare decît aceea care s-ar înregistra în zone aseismice sau cu nivel de seismicitate foarte scăzut. În acest context este posibil ca depozitele
aflate între roca mamă fisurată/fracturată şi suprafaţa terenului să fie supuse şi ele unui proces mai slab de fisurare şi chiar de fracturare, mai ales în cazul rocilor lipsite de plasticitate (calcare, gresii bine consolidate, etc). În cazuri extreme se poate vorbi chiar de creşterea gradului de fisurare sau/şi de fracturare al acestei categorii de depozite.
3.5. POLUAREA CU METAN A ACVIFERELOR. Este deja cunoscut că în apropierea sondelor de exploatare a gazelor de şist în unele zone din Statele Unite (ex. North Dakota) cantităţile de metan conţinute de acvifere sunt uneori foarte mari în raport cu limitele admisibile. Această realitate a condus la dezbateri care au impus sintagma «methane pollution» necesară desemnării cît mai realiste a acestui tip particular de poluare. Este cert că în SUA exploatarea formaţiunilor Marcellus şi Utica a condus la contaminarea cu metan a unor acvifere (Osborn et al., 2011). In apropierea sondelor aflate în activitate concentraţiile de metan în aceste ape erau de cca 17 ori mai mari în comparaţie cu zonele învecinate, neafectate de exploatare. De reţinut însă aici că metanul în sine nu este toxic, dar poate fi un puternic exploxiv în concentraţii mai mari. Uneori cantităţile prea mari de gaze rezultate prin exploatare nu permit captarea acestora în totalitate şi se ajunge la o puternică poluare a aerului prin arderea gazului în exces chiar la nivelul sondelor în exploatare. Rezultă însă cu acest prilej şi o gamă largă de alte substanţe poluante între care pot fi enumerate hidrogenul sulfurat, benzenul şi benzenul etilic, formaldehida, acroleina, propilenul, toluenul, xilinul, unele hidrocarburi policiclice aromate, etc (Heinberg, 2013).
3.6. ALTE FORME SIGURE DE POLUARE PE TERMEN SCURT. In afara celor menţionate mai sus mai pot fi amintite şi alte forme sigure de poluare, deja înregistrate şi analizate sub diferite aspecte. Intre acestea se numără accidentele legate de manipularea şi tratarea apelor reziduale şi deversările intenţionate ale apelor contaminate netratate sau tratate necorespunzător în ape curgătoare. Uneori poluarea aerului şi a solului s-a realizat prin pulverizarea în atmosferă a acestor fluide nocive, situaţie agravată în cazul în care acestea conţin metale grele sau elemente radioactive. Mai pot fi amintite aici distrugerile de infrastructură prin transporturi de mare tonaj, poluarea fonică asociată etapelor de exploatare, scoaterea din circuitul agricol a unor importante suprafeţe de teren arabil, distrugerile provocate locuinţelor din localităţi învecinate datorită microseismelor provocate de fracturările hidraulice, etc. Aici pot fi amintite şi efectele microseismelor legate de activitatea de reinjectare în subsol a apelor reziduale care nu mai sunt refolosite în reţeta unor noi fluide de fracturare şi care nu sunt destinate procesului de decontaminare.

4. CREAREA DE ZONE INABORDABILE SAU DE MARE RISC PENTRU EXPLORĂRI VIITOARE ÎN ALTE SCOPURI.

Un alt dezavantaj major indus de utilizarea metodei de fracturare hidraulică este reprezentat de transformarea, involuntară, a ariilor exploatate pe această cale în zone inabordabile sau de mare risc pentru explorări ulterioare cu foraje al căror obiectiv să fie diferit de cel legat de exploatarea gazelor de şist. Este evident că traversarea de către viitoare foraje a nivelelor cu fluide de fracturare rămase în subsol ar prezenta mari riscuri de contaminare a fluidelor de foraj. Dacă ţinta unor viitoare foraje s-ar afla în depozitele situate peste rocile afectate de fracturări hidraulice poate exista totuşi riscul ca unele dintre aceste depozite să fie deja poluate cu lichide de fracturare migrate între timp spre suprafaţa terenului. In cazuri extreme pot fi atinse acvifere deja contaminate de ape reziduale migrate, vizate ca obiectiv principal al unor astfel de explorări cu foraje.

5. POSIBILE EFECTE POLUANTE PE TERMEN MEDIU ŞI LUNG.

Este neîndoielnic că acviferele antropice de tip fisural îmbibate cu ape contaminate care rămîn în subsol ca urmare a exploatării prin metoda fracturării hidraulice pot reprezenta potenţiale surse de poluare într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat. Posibilele efecte poluante pe termen mediu şi lung pot fi datorate fie migrării spre suprafaţă a apelor contaminate de-a lungul planelor de faliere care traversează depozitele de peste rocile afecate de fracturarea hidraulică, fie prin migrarea acestor ape reziduale de-a lungul coloanelor de sondă degradate în timp. Efectele posibile pot fi următoarele: poluarea acviferelor de adîncime, poluarea pînzelor freatice şi poluarea reţelelor hidrografice din aria fostelor exploatări.
5.1. MIGRAREA APELOR CONTAMINATE PRIN INTERMEDIUL SISTEMELOR DE FALII ALE FOSTELOR ZONE EXPLOATATE. Cele mai favorabile situaţii pentru astfel de posibile migrări de fluide toxice sunt legate evident de sistemele de dislocaţii (falii) care afectează depozitele aflate peste nivelele cu ape contaminate. De-a lungul planelor de faliere fluidele de fracturare pot urca lent spre suprafaţă şi pot impregna pe rînd roci permeabile sau fisurate traversate de aceste dislocaţii. Migraţia spre suprafaţă poate fi încetinită sau oprită doar de pachetele mai groase de roci impermeabile şi plastice de tipul argilelor, dar aceste ecrane protectoare nu pot fi imaginate ca sigure. Această migraţie este facilitată şi de sistemele de fisuri care afectează depozitele aflate peste fostele nivele exploatate, legate mai ales de rocile mai dure
(de tipul gresiilor) sau de cele care au caverne sau goluri carstice. De amintit aici că şi în zonele de platformă depozitele necutate sau slab ondulate ale cuverturilor sedimentare antrenate în exploatarea gazelor de şist sunt afectate de dislocaţii evidente, chiar dacă acestea sunt reprezentate de falii cu sărituri nu prea mari. Pînă şi depozitele cele mai noi, respectiv pliocene, sunt afectate de aceste dislocaţii şi adesea chiar şi depozitele cuaternare sunt faliate. Imaginea idilică a unei cuveruri sedimentare de platformă neafectată de sisteme diferite de faliere este foarte departe de realitate.
5.2. MIGRAREA APELOR CONTAMINATE DE-A LUNGUL COLOANELOR DE SONDĂ. O altă posibilă cale importantă de migrare spre suprafaţă a fluidelor contaminate este legată de coloanele cimentate ale fostelor sonde de exploatare prin fracturare hidraulică. Degradarea în timp a cimentului, facilitată uneori şi de imperfecţiuni iniţiale de cimentare, asociată cu fisurări ale cimentului provocate de şocuri naturale (cutremure), ulterioare exploatării, poate conduce în timp la transformarea treptată a unora dintre fostele sonde de exploatare în surse antropice de ape contaminate. În acest sens la nivelul formaţiunii Marcellus din Pensylvania au fost avute în vedere şi unele erori de construcţie (montare) a sondelor care ar putea facilita de asemenea mecanismul de migrare a fluidelor contaminate spre suprafaţă (Ingraffea A. R., 2012).
5.3. POLUAREA ACVIFERELOR DE ADÎNCIME. O primă etapă importantă de poluare a depozitelor aflate peste nivelele de roci afectate de fracturarea hidraulică este aceea de îmbibare a unor acvifere aflate la diferite adîncimi cu fluide de fracturare migrate spre suprafaţă. Pe planele de faliere sau de-a lungul coloanelor fostelor sonde poate avea loc migrarea lentă a apelor contaminate care pot atinge, pe rînd, acvifere reprezentate prin roci permeabile (nisipuri, gresii) sau prin roci fisurate sau cu caverne şi goluri carstice (în special calcare). Este evident că cele mai expuse roci de acest tip sunt cele aflate mai aproape de nivelele care au fost supuse fracturării, în timp ce acviferele aflate mai aproape de suprafaţa terenului sunt mai puţin expuse. Gradul de poluare a acviferelor aflate între rocile fracturate hidraulic şi suprafaţă depinde evident de proprietăţile lor fizice, respectiv de particularităţile litologice şi structurale ale fiecărei zone în parte.
5.4. POLUAREA APELOR FREATICE. În timp ceva mai îndelungat şi cu cantităţi mai reduse de ape reziduale se poate imagina şi poluarea depozitelor permeabile îmbibate cu ape potabile aflate în apropierea suprafeţei terenului (peste primul nivel impermeabil din subsol), ape care alimentează în mod obişnuit izvoarele şi fîntînile. Este vorba în acest caz mai ales de depozite poroase cu permeabilitate mare de tipul nisipurilor grosiere şi pietrişurilor. Poluarea acestora ar fi însă cu mult mai gravă deoarece acest tip de acvifere este utilizat în mod curent pentru alimentarea cu apă potabilă sau în agricultură. Pînzele freatice contaminate pot alimenta astfel izvoare naturale şi prin acestea chiar şi unele segmente importante ale unor reţele hidrografice.
5.5. POLUAREA REŢELEI HIDROGRAFICE DIN ARIA FOSTELOR EXPLOATĂRI. În cazul în care acviferele de adîncime sau pînzele freatice contaminate ajung să alimenteze punctiform ape curgătoare se poate ajunge la extinderea poluării cu ape reziduale la nivelul unor segmente importante ale unor reţele hidrografice. Apele poluate apărute astfel în diferite puncte ale unui bazin hidrografic pot trece în mare parte în reţeaua hidrografică a unui rîu, în aval de punctele de emergenţă a apelor contaminate. Este evident că gradul de poluare va fi din ce în ce mai redus către aval, datorită diluării treptate a apelor ca urmare a creşterii debitelor, dar aceste ape pot la rîndul lor să alimenteze spre aval pînze freatice şi acvifere de adîncime al căror grad de poluare poate creşte în timp datorită unui aport constant de ape contaminate. Un astfel de tip de poluare se poate manifesta şi prin creşterea cantităţii de particule solide suspendate, dar şi printr-un aport posibil de elemente radioactive rezultate din amestecul fluidelor de fracturare cu substanţele (organice în speţă) ale rocilor atacate prin fracturare hidraulică.

6. POSIBILUL ROL MAJOR AL CUTREMURELOR FOARTE PUTERNICE ÎN ACCELERAREA PROCESULUI DE MIGRARE A APELOR CONTAMINATE.

Dacă în mod obişnuit ne imaginăm că apele contaminate rămase la diferite adîmcimi în subsolul zonelor exploatate au şanse mici de a ajunge la suprafaţa terenului sau că migrarea acestora este foarte lentă cu totul altfel pot sta lucrurile în cazul unor şocuri seismice foarte puternice. Grăbirea migraţiei apelor contaminate poate fi oricum facilitată de cutremurele de mai mică intensitate sau de intensitate mare, dar în cazul unor seisme cu magnitudine foarte mare şansele ca apele contaminate să atingă nivele superioare cresc foarte mult. In situaţii cu totul excepţionale de natură seismică se poate ajunge la creşterea gradului de fisurare a depozitelor care se interpun între nivelul rocilor fracturate şi îmbibate cu fluide toxice şi suprafaţa terenului. Pot fi de asemenea activate falii mai vechi care străbat aceste depozite sau pot să apară şi linii noi de faliere. Dacă fluidele de fracturare s-ar afla în stare destul de avansată de migrare spre suprafaţă atunci efectul şocurilor puternice de tip seismic ar fi şi mai evident. În acest sens ne putem imagina situaţii dramatice în care efectele devastatoare ale unor şocuri seismice deosebit de puternice (repetate la intervale de timp de sute sau mii de ani) se pot asocia cu contaminări rapide ale unor acvifere, pînze freatice şi sectoare ale unor bazine hidrografice. În situaţii extreme pot fi imaginate şi fenomene de apariţie a unor ape contaminate de-a lungul unor aliniamente tectonice care să afecteze vizibil suprafaţa terenului pe arii destul de largi.

7. PERSPECTIVA “HEREDEA” ASUPRA NATURII EXPLOATĂRILOR DE GAZE DE ŞIST.

Analizând toate datele de care a dispus pînă la un moment dat asupra exploatării gazelor de şist un geofizician român, Nicolae Heredea, ajunge la concluzia că este vorba în acest caz, de fapt, de o acţiune premeditată de provocare a unor reacţii geochimice antropice astfel încît gazul principal rezultat (metanul) este în realitate de natură abiotică. Deci aşa numitele «gaze de şist» nu sunt de fapt gaze naturale combustibile. Fiind astfel vorba despre gaze antropice abiotice (deci care au rezultat prin intervenţia omului asupra argilitelor) este greşit să numim obţinerea lor «exploatare» deoarece ne aflăm de fapt în faţa unui proces de «fabricare in situ». In realitate au loc deci «reacţii chimice producătoare de hidrocarburi gazoase». In acest context prin sondele de explorare se pot face teste, greu sau imposibil de controlat, de «fabricare» de gaze combustibile pentru verificarea reţetelor de soluţii chimice. Mai concret se poate spune că argilitele (şisturile, shales) reprezintă de fapt materia primă, în timp ce apa şi aditivii au rol de reactiv chimic, între acestea având astfel loc reacţii chimice. Are loc deci, din punct de vedere legal, un act de poluare deoarece se introduce direct în mediu o subsatnţă (din această perspectivă un «poluant») care modifică echilibrul constituienţilor acestuia. Este astfel creat în natură, in situ, în susbsol, un «reactor chimic». Câmpul de reacţie chimică va avea o dezvoltare spaţială controlată de direcţiile de minimă rezistenţă şi de distribuţia spaţială a substanţelor care reacţionează cu amestecul chimic introdus cu ajutorul sondelor. Termenul de “fracturare hidraulică” maschează astfel o realitate cu totul diferită în raport cu tipul de exploatare care ne este în mod concret prezentat, fiind vorba de fapt despre adevărate “fabrici de gaze”, foarte rentabile din variate motive, respectiv despre “reactoare chimice” care, în număr mare, pot alcătui un adevărat “combinat chimic” uriaş, liber, neîngrădit, nesecurizat, cu procese de producţie libere, nesecurizate, necontrolate. După o astfel de “exploatare” în subsol nu mai rămîne nimic natural. Rocile iniţiale nu mai sunt roci ci deşeuri amestecate cu noxe lichide. «Rămîne un uriaş depozit de deşeuri ale umanităţii, cantonate în mediul geologic, distrus total, necontrolat şi necontrolabil de către om». In acest context “migraţia geochimică în timp geologic” a gazelor “fabricate” şi a «noxelor fluide» este inevitabilă. In totalitate consecinţele nefaste ale unui astfel de tip de “exploatare” sunt numeroase şi cel mai adesea grave, iar uneori pot fi chiar catastrofale.

8. CONCLUZII.

Exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică de mare volum este neîndoielnic o formă agresivă de intervenţie antropică asupra mediului geologic care poate avea urmări grave sau chiar catastrofale mai ales pe termen mediu sau lung.
În afara contaminărilor posibile legate de etapa de explorare şi a diferitelor moduri de poluare pe termen scurt a apei, aerului şi solului din vecinătatea zonelor exploatate, acestă metodă de „regim tehnologic incorect” (în termenii clasici de exploatare a zăcămintelor convenţionale de petrol şi gaze) presupune neapărat şi următoarele efecte sigure nedorite:
– transformarea unor mari cantităţi de ape curate (potabile sau industriale) în ape nocive, contaminate (prin alcătuirea fluidului de fracturare), pierdute definitiv;
– distrugerea unor segmente distincte ale mediului geologic (prin fracturarea rocilor vizate ca obiectiv al exploatării);
– formarea unor acvifere antropice de tip fisural cantonate în rocile supuse fracturării, îmbibate cu fluidele de fracturare şi cu substanţele rezultate din reacţia acestora cu mediul;
– perturbarea echilibrului dinamic al depozitelor aflate între nivelele de argilite fracturate şi suprafaţa terenului (cu efecte mai importante asupra rocilor poroase – nisipuri, gresii sau cu caverne şi goluri carstice – calcare, dolomite);
– transformarea fostelor zone exploatate în arii interzise în viitor altor intenţii de explorare, cu obiective complet diferite, chiar dacă ar viza ţinte aflate peste nivelul argilitelor exploatate prin fracturare hidraulică;
– pe termen mediu sau lung migraţia geochimică (pe sisteme de falii sau fisuri sau/şi de-a lungul coloanelor cu izolaţia deteriorată a fostelor sonde exploatare) poate duce, pe rînd, la poluarea (contaminarea) unor acvifere, a pînzei freatice şi în final a reţelelor hidrografice, deci implicit şi a solului, pe arii relativ mari. Un astfel de proces poate fi favorizat de suita de cutremure naturale obişnuite, ulterioare exploatării, şi poate fi accelerat în cazul unor seisme de magnitudini neobişnuit de mari, posibile de-a lungul unor perioade mai mari de timp.

BIBLIOGRAFIE
Bamberger O. – Impacts of Gas Drilling on Human and Animal Health. New Solutions 22, no 1, 51-77, 2012.
Heinberg R. – Snake Oil. How Tracking’s False Promise of Plenty Imperials Our Future (Romanian version). Post Carbon Institute. Editura Logos, 161 p., 2013.
Heredea N. – About the shale gas (in Romanian – Despre gazele de şist). Unpublished text, 22 p., 2014.
Howarth R. W., Santoro R. and Ingraffea A. – Methane and the Greenhouse-Gas Footprint of Natural Gas from Shale Formations. Climatic Change, 106, no 4, 679-690, 2011.
Laurenzi J. I., Jersey G. R. – Life Cycle Greenhouse Gas Emissions and Freshwater Consumption of Marcellus Shale Gas. Environmental Science and Technology 47, no 9, 4896-4903, 2013.
Osborn S. G., Vengosh A., Warner N. R., Jackson R. B. – Methane contamination of drinking water accompanying gas well drilling and hydraulic fracturing. Proceedings of the National Academy of Sciences vol.108, no 20, 8172-8176, 2011.
Tollefson J. I. – Methane Leaks Erode Green Credentials of Natural Gas. Nature 493, 2013.

19 păreri la “Primul studiu al Institutului Geologic al Romaniei cu privire la fracturarea hidraulica la gazele de sist”

  1. sigur acest studiu ar trebui sa ajunga pe biroul fiecarui polintrus postdecembrist, impreuna cu un translator si traducator, deoarece toti s-au dovedit a fi de o incultura strigatoare la cer. dupa studiu , care ar putea dura cativa ani, pentru ca nivelul lor de inteligenta este activ numai la coruptie, mita, spaga, camatarie si tradare de neam si tara,, sa se voteze , cine mai incurajeaza exploatarea gazelor, prin metoda fracturarii hidraulice si daca rezultatul votului denota ca, sunt pro la aceasta tehnologie, sa-i obligam sa accepte cate o sonda intre degetele lor mari de la picioare. implantarea sondelor sa se faca cu aceste deseuri de la combinatele chimice din europa si nu numai, pe viu, ca sa vada supliciul prin care trece pamantul prin aceste metode barbare de exploatare al gazelor de sist. ma ofer voluntar sa implantez aceste sonde , polintrusilor nostri dez-onorabili, care in loc sa faca cinste neamului. aduc numai rusine. mutam boii in grajd , acolo le este locul.

  2. Materialul prezentat mai sus ar putea fi intitulat mai degrabă eseu decât „studiu științific”. Pentru a ne afla în fața unui studiu, acesta trebuie să se bazeze pe date, în cantitate suficientă și prezentate în așa fel încât cititorul să poată reconstitui argumentația și concluziile autorului pe baza lor. Acest lucru constituie o cerință minimală în elaborarea unei lucrări științifice.
    Este justificat și chiar îmbucurător ca persoane și asociații de orice natură să manifeste preocupare și chiar îngrijorare pentru efectele activității industriale (în acest caz exploatarea resurselor minerale) asupra mediului. Este de dorit ca exprimarea acestor emoții să se facă în mod onest și civilizat.
    În ce privește materialul de mai sus, acesta reprezintă textul tehnoredactat al unei prezentări susținute de primul autor la Muzeul Național de Geologie pe data de 19 iunie 2014. Așa cum autorul a afirmat acolo, reprezintă o contribuție de autor și nicidecum un studiu al Institutului Geologic. Iată că acest text, structurat sub forma cunoscută a unui articol, apare ca reprezentând un studiu al Institutului Geologic, ceea ce înseamnă că pe drumul de la redactare și până la apariția în presă s-a transformat într-un punct de vedere oficial al unei instituții, în mod pe cât de inexact, pe atât de lipsit de onestitate. În calitate de cercetător al Institutului Geologic și membru al Consiliului Științific, sunt sigur că nu s-a pus vreodată problema de a da girul instituției acestei contribuții și mă surprinde lipsa de reacție a conducerii institutului, lasând astfel să persiste o confuzie din ce în ce mai răspândită și mai bine înrădăcinată, cel puțin în presă. Pentru lămurirea situației m-ar bucura orice intervenție din partea autorilor sau a Institutului Geologic al României, pentru a lămuri situația și a înlătura prezenta ambiguitate, dăunătoare tuturor părților implicate.

  3. Domnule Gavril Sabau. Articolul de mai sus prezinta informatii si o pozitie vis-a -vis de fracturarea hidraulica si efectele ei asupra mediului pe termen mediu si lung si se adreseaza publicului larg. In consecinta pretentiile Dvs cum ca textul ar trebui sa fie o lucrare stiintifica o consider deplasata. Informandu-ma, aflu ca domnul Mircea Ticleanu este Directorul Stiintific al Institutului Geologic Roman iar Dvs. sunteti un cercetator angajat la „Serviciul sinteze….”. Ce sa inteleg? Ca Dvs. sunteti mai competent decat conducerea Institutului ? Sa inteleg ca Dvs. aveti o parere contrara celor exprimate in articol? Sunt deosebit de interesat sa citesc un articol in care sa va exprimati clar pozitia cu privire la aceasta tehnologie de exploatare; altfel, raman cu impresia ca sunteti doar un carcotas sau un cautator de nod in papura.

  4. @Dan Poenaru
    Înțelegeți ce puteți. Ceea ce mă deranjează este că un punct de vedere personal este prezentat drept punct de vedere instituțional, iar un text, cum ziceți, adresat publicului larg, este prezentat drept studiu. Aceste neclarități rezultă din modul de prezentare a textului pe site. Am mai multe motive să cred că aceste confuzii sunt provocate deliberat, inclusiv lipsa de reacție a instituției sau a autorului principal.
    Iar pentru clarificarea altor lucruri, e bine să faceți clasamente de competență strict acolo unde sunteți competent și să solicitați poziții persoanelor dispuse să le execute pentru dumneavoastră.

  5. Stimate Domnule Poenaru
    Ca observator din afara IGR, pot sa va informez ca dl. Gavril Sabau nu este nici carcotas, nici simplu angajat la Serviciul Sinteze (Sugerati cumva ca un anumit serviciu descalifica personalul care-l populeaza?), ci unul dintre cei mai straluciti geologi pe care institutia ii detine astazi (vezi numarul de proiecte si colaborari internationale, de articole ISI; apropos, dl. M. Ticleanu nu a are in portofoliu nici un asemenea produs…), dar mai ales membru al Consiliului Stiintific al IGR.
    Daca ati luat parte la prezentarea publica a D-lui M. Ticleanu, argumentata de dumnealui de solicitarea din 2012 a Ministerului Mediului (!!), fata de subiectul Gazelor de sist, ati putut observa surprinderea unui grup de cercetatori IGR fata de faptul ca o asemenea solicitare nu este cunoscuta de nimeni (vezi replica M.Ticleanu: Da’ de ce trebuie sa sti tu Gheuca? – Ion Gheuca un alt membru, atunci (2012) si acum, al Consiliului Stiintific). Sa retineti ca in anul 2012 Director Stiintific era chiar interlocutorul dv. de mai sus, dl. Gavril Sabau, nedumerit la randul sau de necunoscuta solicitare din partea Ministerului Mediului… Ar ramane o singura intrebare: Bine, bine, a solicitat M.M. un punct de vedere al IGR, dar i s-a raspuns vreodata (din 2012 si pana acum?). Oricum prezentarea MT nu a ajuns acolo…
    Dar nu despre asta este vorba. Ceea ce dl. Dr. Gavril Sabau vrea sa spuna este ca dl. M. Ticleanu se ascunde in spatele functiei, pe care o detine de foarte putin timp, comitand in speta pe care o promoveaza o serie de impardonabile greseli, daunatoare inclusiv celor incantati de drasticele diagnoze pe care le promoveaza. Haideti sa le urmarim:
    1. Desi in «conferinta de presa» din 19 iunie, la care M. Ticleanu si-a prezentat opinia vis-a-vis de «exploatarea gazelor de sist», a recunoscut ca ideile avansate ii apartin, in calitate de Mircea Ticleanu, nu a facut nici o corectura la sovoiul de anunturi din presa de tipul: «IGR afirma…», «Conducerea IGR avertizeaza…», «IGR ia atitudine in problema…» etc., lucru pe care si dv. il repetati, sugerand ca opinia MT este cea a conducerii, deci cea autorizata. Mai grav decat atat, Directorul General al IGR, dl. M. Maruntiu (ceea ce cu siguranta va bucura) nu se delimiteaza de cele avansate prin media de i M.Ticleanu, lasand a se crede ca opiniile d-lui sunt si cele oficiale ale IGR adica. Dl. Sabau spune ca o clarificare in acest sens se impune, oricare ar fi forma acesteia. Retineti totusi: Consiliul Stiintific este singurul organism care poate emite opinii, evaluari, analize tehnico-stiintifice ce izvorasc sub sigla IGR;
    2. De ce socoteste dl. Sabau textul postat de M.Ticleanu pe pagina Stopfracturare.ro, mediocru sub aspect stiintific? Fiindca provine de la un angajat al unei institutii stiintifice de marca, iar eroori de tipul celor postate sunt nepermise, aruncand o nota defavorabila asupra tuturor angajatilor sai. Lasand pentru o analiza detaliata cuprinsul articolului va supun atentiei doar detaliul ca din cele 7 titluri listate la Bibliografie, doar doua se regasesc in text (citate), iar una reprezinta o noutate pe care nici macar autorul nu a indraznit sa o prezinte (publice). Mai mult, parte din lucrari nu se refera explicit la gazele de sist, ci la gaz metan, din orice tip de sursa ar proveni acesta. Asemenea «scapari» se fac atunci cand un autor adauga la bibliografie titluri de lucrari pe care nu le-a consultat, fiindca nu cunoste limba engleza, iar cu manuitul calculatorului nu prea a avut de-a face… De ce se impune o rigoare stiintifica? Pentru a avea garantia ca toate afirmatiile sunt verificabile, corecte si acceptate de toti cei dotati cu o minima cunoastere, dar mai ales cu instrumentele logice ale cercetarii, iar promovarea lor catre «publicul larg» este sigura si verificata;
    3. Titlul ales ”Exploatare gazelor de sist prin farcturare hidraulica …cu efecte catastrofale pe termen mediu si lung” califica anvergura stiintifica a Directorului Stiintific IGR, fiindca: catastrofa este termenul final al hazardelor (din ziua de azi si pe timp de pace, naturale sau antropice), cele prin care majoritatea populatiei este extinsa, iar bunurile materiale distruse in proportie covarsitoare, asta insemnand ca autoritatea pierde capacitatea de interventie (spital, pompieri, politie, primarie – toate distruse). In istoria omenirii asemenea hazarde antropice s-au intamplat la Hiroshima, Nagasaki, Cernobial dar nu si la la Fukushima (desi acolo factorul natural – tsunami – a putut atinge nivelul unui dezastru major, dar nu de catastrofa). Altfel spus, acest titlu doreste doar a institui o spaima fara seaman si ar fi similar cu anuntul ipotetic al Directorului (stiintific sau nu) al Institutului de Fizica Pamantului, care ne-ar anunta ca «poimaine la ora 17,25 va avea loc un cutremur de pamant cu magnitudinea 8,9 pe scara Richter si care va afecta in egala masura tot teritoriul Romaniei…».

    Ii mai cereti d-lui Sabau sa se pronunte (cred ca doriti printr-o exprimare ferma Pro sau Contra) asupra subiectului Gaze de sist. Deocamdata avem a ne pronunta asupra manifestului d-lui Ticleanu si abia apoi are rost (daca dorim) a ne exprima propriile judecati despre exploatarea unei resurse, despre care nimeni nu garanteaza cu minime dovezi ca exista sau nu in Romania.
    Va spune asta, unul care nu este nici Pro, nici Contra, dar are respect pentru logica si temeinicia demersului intelectual.
    Alex

  6. Legat de comentariile deplasate şi provocatoare ale unui unui posibil Alex Vlahu, privitor la absenţa unui portofoliu ştiinţific, mă mulţumesc deocamdată, în primul rând din lipsă de timp, să ataşez o listă de rezultate mai deosebite şi de lucrări mai importante publicate şi susţinute în special în străinătate, deşi
    nu ar trebui totuşi să cobor la nivelul de agresivitate şi neştiinţă sau pe care se plasează acest „Alex”.
    Schiţarea teoriei reperelor cu aplicare în sport (Orientarea de performanţă, Ed. Sport-Turism, 1984). Corelarea unor elemente de paleogeografie mitică (egiptene, greceşti, scandinave, etc) cu realităţi paleogeografice pleistocene ale Depresiunii Pannonice – Bratislava, 1991. Evidenţierea unui ciclu climatic global (cca 4.1 ma perioadă) – Praga, 1998, nom. nov. „ciclul climatic valah”, foarte evident pe întreaga durată a Neogenului. Descifrarea zodiacului (străvechi calendar pastoral al spaţiului carpatic) – Bucureşti, 2000; Rm. Vâlcea, 2004. Evidenţierea unui ciclu geostructural amplu (denumit megaciclul Vail-Payton) care determină ample mişcări pulsatorii ale Terrei – Cluj, 2002. Punerea „ciclului climatic valah” pe seama unor posibile pulsaţii ale Sistemului Solar – Belgrad, 2005. Stabilirea existenţei în trecut a unui ciclu precesional vechi (14.000 ani perioadă) şi explicarea duratei ciclului precesional actual prin modificarea bruscă a poziţiei axei de rotaţie a Terrei ca urmare a captării Lunii – Oslo, 2008. Ipoteza originii paleodinamice (paleoseismice) a trovanţilor – Oslo, 2008. Localizarea Atlantidei în Depresiunea Pannonică (Vojvodina) – Atena, 2008. Precizarea momentului de captare a Lunii în timpuri preistorice (acum cca. 40.000 de ani) – Oslo, 2008; Albena, 2009; Santorini 2011; Explicarea “încălzirii globale” ca ultimă fază caldă a ciclului climatic al miniglaciaţiunilor (1.000 de ani perioadă), pe baza unei scheme ciclostratigrafice a intervalului Wurm III – actual, Albena, 2010. Echivalarea insulei mitice Panchaea (Euhemerus) cu insula Atlantida (Platon), revenită de sub apele Potopului cel Mare; identificarea Indiei mitice şi a Lumii Albe a mithosului românesc în Depresiunea Pannonică – Santorini, 2011. Descifrarea mitului „păsării” Phoenix (aurore boreale observate periodic la latitudini joase, reflectând explozii solare puternice în fazele calde ale ciclului climatic al miniglaciaţiunilor) – Albena, 2012. Explicarea glaciaţiunii cuaternare ca ultimă fază rece a ciclului climatic valah – Brisbane, 2012. Pb.: Reflets des réalitées paleogéographiques prémésolithiques (préholocènes) du basin pannonien dans la tradition mythique européene et ouest-asiatique. Actes du XIIe Congres International des Sciences Préhistoriques et Protohistoriques, Bratislava, 1993. The temporal content of the Neogene coal generating cycles in Romania. 8th Coal Geology Conference, abstract., Prague,1998. The geological time from the perspective of the metagalactic cycles (Vail-Payton megacycles; 362 Ma), Cluj Napoca, 2002. The Valach climatic cycle (4.1 Ma) – the outlining of a pulsatory movement within Solar System by using sequential analysis of Senonian and Cenozoic coal facies located in Romania, 6th European Coal Conference, Belgrade, 2005. The sudden increase of the precessional cycle duration at the beginning of the Hengelo interstade (~ 39 ka BP). 33rd International Geological Congress, abstract and poster, Oslo, 2008. Hypothesis on the paleodynamic (paleoseismic) origin of the trovants (“Sandsteinkonkretionen”), 33rd International Geological Congress, abstract and poster, Oslo, 2008. Late Quaternary paleogeography of the Pannonian Basin, key to locate the Atlantis in the Middle Danube Depression. International Conference „The Atlantis Hypothesis. Searching for a lost land”, Athens, Greece, 2008. The reflection of the galactic motion of Solar System in geological history of the Earth, Cluj-Napoca, 2008. Attempt to a climatic characterization of the actual moment in relation with the cosmic cycles. Anuarul IGR, vol. 75, Special Issue, The Annual Conference of the Geological Society of Romania, abstract, Bucureşti, 2008. The capture of the Moon by the Earth around 40 ka BP from the geological perspective, 9th International Multidisciplinary Scientific GeoConference SGEM 2009, vol. 1, Albena, Bulgaria, 2009. The Danube Gorge genesis from the perspective of the recent Paleogeographical reconstitution of the Relict Pannonian Lake in the Late Pleistocene, 15th Congress of Geologists of Serbia, Belgrade, 2010. „Global warming” – the last warm phase of the climatic cycle of „mini-glaciations” (with about 1,000 years period), 9th International Multidisciplinary Scientific GeoConference SGEM 2010, Conference proceedings, vol. 1, Albena, Bulgaria. The trovants of the Cretaceous and Neozoic deposits in the Carpathian area (Romania), Analele Şt. ale Univ. „Alexandru Ioan Cuza”, Serie nouă, Special Issue, Geologie, Proceedings of the International Symposium Geology of Natural Systems – Geo Iaşi, Iaşi, 2010. The latest paleogeographical realities of the Pannonian Basin in the Late Quaternary: the Relict Pannonian Lake, its successor and the finalization of the Danube way in the Upper Holocene. Proceedings of the XIX Congress of the Carpathian-Balkan Geological Association, Thessaloniki, Greece, 2010. The essential role of the cyclo-stratigraphical studies of the coal-bearing formations for the outlining of the real climatic cycles of the Earth. 8th European Coal Conference, Abstract, Darmstadt, Germania, 2010. Panchaea of Euhemerus was the Plato’s Atlantis island reappeared from the waters of the Pannonian floods about 11,560 years ago, Santorini, 2011. The warm phases of the climatic cycle of mini-glaciations (with about 1,000 period) in allegorical mirroring: the myth of Phoenix Bird, SGEM 2012, Albena. Quaternary Ice Age – the last cold phase of the Valach climatic cycle (with about 4.1 ma period), caused by the possible pulsations of the Solar System, 34 IGC, Brisbane, 2012.

  7. Domnule Ticleanu,

    Lista dvs. de publicatii contine, in cea mai mare parte, rezumate ale unor lucrari prezentate oral, unde criteriile de selectie nu sunt extrem de riguroase.
    Puteti indica lucrarile publicate in extenso in peer-reviewed international journals?

    Din lista dvs. nu reiese nici un titlu care sa indice experienta (credentials) pe care ati avea-o cu gazele de sist si fracturarea hidraulica. Atunci, pe ce va bazati autoritatea de a emite predictii despre „efecte catastrofale pe termen mediu si termen lung” in cazul folosirii fracturarii hidraulice?

  8. Domnule Ticleanu,
    Regret ca va irositi pretiosul timp pentru a va prezenta cuprinzatorul palmares stiintific. Raspunsul dv. nu era asteptat si cred ca va faceti un imens deserviciu producandu-l, dar unul foarte util celor ce v-au acordat credit in promovarea ideilor referitoare la CATASTROFA ce va sa se produca pe intreg teritoriul Romanesc, atunci cand gazele de sist (care?) vor fi extrase prin fracturare hidraulica.
    In fond, ceea ce eu mentionasem era ca nu apareti nicaieri citat cu vreo lucrare stiintifica cotata ISI. Atat. Nu-mi imaginam totusi ca aveti un portofoliu bogat de prezente la conferinte, simpozioane si alte manifestari, mai mult sau mai putin stiintifice, cu abstracte (care de obicei nu se refuza…). La fel nu va cunosteam preferintele si constat ca din 32 de titluri prezentate de dv., 27 privesc descifrarea zodiacului, a legendelor (de pretutindeni) si promovarea unor ipoteze halucinante , nu foarte greu de combatut, dar imposibil de susutinut cu dovezi stiintifice (vezi plasarea sarmanei Atlantida in bazinul Pannonic, desi ne-am lamurit cu totii ca Therra era locatia antica a acesteia…, sau captarea lunii cu 40.000 ani in urma, desi modelul genetic al plasarii lunii pe orbita circumterestra ridica mari semne de intrebare, adica: 1. Co-accretie (Laplace, 1800); 2. Fisiune (George Darwin, 1898); 3. Captura (Urey, 1952; Fisher, 1968); 4. Impact major (Hartmann & Davi, 1976; Kona, 1984). Dv. ati clarificat rapid necunoscutele si ati diagnosticat (prin premonitie) momentul si tipul genezei.
    Lucrari cu adevarat stiintifice, cu o serioasa abordare, chiar minimal geologica, nu observ in lista. Ce sa mai vorbim de investigarea domeniului resurselor de hidrocarburi (cu sau fara gaze de sist) care este 0.
    Observ in lista de lucrari (prezentate public sau nu), insistenta cu care reveniti cu aceeasi lucrare, peste ani, cu ocazii si in locuri total diferite (vezi Precizarea momentului de captare a Lunii în timpuri preistorice (acum cca. 40.000 de ani): Oslo, 2008; Albena, 2009; Santorini 2011), toate exotice.
    Mai observ ca sunteti un nelipsit participant (2009, 2010, 2012, 2014) la simulacrul de Simpozion stiintific – SGEM, pe care un grup de afaceristi bulgari il organizeaza in extrasezonul estival, la Albena, realizand un frumos profit (din taxa de participare, cazare si masa) cat sa supravietuiasca de la un an la altul. Consistent oricum, fiindca doar taxa de participare depaseste 400 Euro. Ati lipsit doar in 2011. Cine v-a taiat si de ce finantarea? Oricum, anul acesta ati triumfat in acelasi loc cu magnifica lucrare. Chiar ati prezentat-o? Dv.? Sa nu mai vorbim despre alte costisitoare participari cu abstracte (prezentate sau nu) la Oslo, Brisbane, Santorini, Atena, Thessaloniki, Darmstadt, a caror valoare financiara insumata ar starni invidia bietilor pensionari ca mine, care viseaza sa petreaca 2-3 zile la Amara. Aud ca IGR are contul golit si nu poate onora salariile…. Are vreo importanta asta in irosirea de fonduri propri pe voaiaje costisitoare si inutile (stiintei romanesti)?
    Ca sa inchei, remarc totusi o lucrare serioasa. Prima din lista. Cea care trateaza “teoria reperelor cu aplicare în sport”, de la Editura Turism. A fost o premonitie aceasta afiliere si ea s-a dovedit constanta si utila. Nu stiu cu ce s-o fi ales din ea IGR-ul fiindca, pare-se, nu este subordonat turismului, ci cercetarii.
    Inca odata iertati-mi comentariile ce va par «deplasate şi provocatoare» (s-au dorit concise pe subiect si clarificatoare) si sunt de acord ca nu trebuie sa coboram la un nivel «de agresivitate şi neştiinţă». Pe cea dintai eu nu o doresc, pe a doua ne-o impunem fiecare cu cartea in mana.
    Concluzionand asupra palmaresului dv. stiintific, pe care ni-l prezentati cu mandrie drept «rezultate mai deosebite şi lucrări mai importante», ma intreb daca acestea v-au fundamentat CV-ul la promovarea in functia de DIRECTOR STIIIIIIIIIINTIFIC si daca da, care a fost miraculoasa conjunctura de salt peste o minima rigoare, sau mai exact ce a motivat generoasa comisie de promovare sa o comita. Vorbim despre o functie atribuita de la infiintarea IGR (1906) pana in 1928 celui ce avea sa devina apoi Presedinte al Academniei Romane (Ludovic Mrazek), ca sa nu mai pomenim numele altor «stravechi si modesti» lucratori din institut, care nici macar nu au visat la asa ceva (St. Cantuniari, V. Papiu, Al. Codarcea, Gh. Murgeanu, Gr. RaileanuAl. Semaka etc) si ale caror opere (bogate, serioase si fundamentate) ne starnesc si astazi admiratie si recunostinta.
    Totusi, o stare de lucruri ati prezentat-o in chiar titlul lucrarii promovate si inca cu maxima acuratete – CATASTROFA.
    Numai ca ea nu priveste, teritoriul romanesc sub efectul fracturari hidraulice, ci doar situatia actuala a Institutului Geologic al Romaniei.
    Alexandru (zis Alex)

  9. Lămuriri pentru „Alex”.
    „Palmaresul” prezentat cuprinde, foarte pe scurt, mai multe priorităţi ştiinţifice româneşti la nivel mondial pe care, este foarte clar, nu sunteţi deloc în măsură să le înţelegeţi, toate acoperite de lucrări publicate la congrese şi conferinţe internaţionale de nivel european sau mondial, în domeniu.
    Comentariile dv. nu fac decât să le facă mai cunoscute.
    Privitor la academiile naţionale de ştiinţă care patronează conferinţa anuală SGEM de la Albena din Bulgaria, pe care dv. o denigraţi în totală necunoştinţă de cauză, dar şi privitor la factorul de impact acordat volumelor publicate de organizatori, vă puteţi lămuri accesând „sgem 2014”.
    Nu am lipsit de la Albena în 2011 cum vă imaginaţi, în mod eronat, ci am prezentat şi publicat un articol cu titlul „The structure of the geological time from the perspective of the real dynamic cycles of the Earth”, subiect care poate fi abordat de un număr extrem de mic de oameni de ştiinţă la nivel global. Deplasarea s-a făcut în principal pe banii mei, singura susţinere financiară din partea institutului fiind taxa de participare (279 euro). Aşa că nu mi-a tăiat nimeni nici o finanţare cum insinuaţi cu răutate gatuită şi abia disimulată.
    Nu îmi povestiţi mie despre sistemul de punctaj ISI deoarece foarte multe reviste cu astfel de cotaţii sunt de fapt
    reviste de popularizare a ştiinţei cu pretenţii. Nici o revistă de
    acest tip nu poate depăşi nivelul unei conferinţe mondiale sau
    regionale într-un domeniu ştiinţific oarecare, iar angrenajul ISI
    pare să reprezinte de fapt un sistem sofisticat de furt de idei, aspect faţă de cate nu puteţi fi decît totalmente străin.
    Din păcate nu mai am şi timpul necesar să răspund chiar şi unor solicitări concrete în ideea popularizării, venite din diferite
    puncte de pe glob. Vă ofer o astfel ofertă pe care am copiat-o
    de pe un e-mail primit pe 15 mai:
    From Knowledge to Wisdom
    Journal of Environmental Science and Engineering
    Print ISSN: A (ISSN 2162-5298); Online ISSN: A (ISSN 2162-5301) Frequency: monthly Current Volume: 12 / 2013
    B (ISSN 2162-5263) B (ISSN 2162-5271)
    Call for Papers
    Dear Ticleanu M.,
    We have read your excellent paper „THE LATEST PALEOGEOGRAPHICAL REALITIES OF THE PANNONIAN BASIN IN THE LATE QUATERNARY: THE RELICT PANNONIAN LAKE, ITS SUCCESSOR AND THE FINALIZATION OF THE DANUBE WAY IN THE UPPER HOLOCENE” from the „proceedings xix congress of the carpathian-balkan geological association 2010” and we are pleased to pass on our regards to you. Hope to keep in touch by email and can publish some papers from you and your friends. As an American academic publishing group, we wish to become your friends if necessary.
    Nu mai confundaţi cele prezentate deformat de presă,
    cu intenţie vădită de compromitere sau din neştiinţă,
    cu punctul de vedere exprimat în articolul nostru prezentat
    aici. Îl puteţi citi de mai multe ori, poate reuşiţi să îl înţelegeţi şi să îi percepeţi toate nuanţele.
    Dacă vă miră aşa de mult faptul că lucrarea din acest an chiar
    a fost prezentată vă pot trimte succesiunea de slide-uri ppt
    după care am urmat ideile principale. V-ar ajuta mult să înţelegeţi şi articolul nostru de mai sus.
    Privitor la destinaţiile exotice şi la cheltuielile foarte mari pe care le implică (gen Brisbane, Oslo, etc) vă atrag atenţia că înainte de a se pune problema ca un cercetător (geolog) să participe, cu lucrări, la un congres de nivel mondial este absolut necesar ca lucrările pe care le propune organizatorilor să fie acceptate. Dacă aceasta nu se întâmplă poate dispune de sume enorme de bani (el sau instituţia sa) cu care nu se poate face nimic, dar absolut nimic în direcţia participării.
    Problemele financiare ale unui institut de cercetare ca al nostru
    au cauze foarte diferite şi nu pot fi în nici un caz abordate de
    persoane străine de instituţie decât după ureche.
    Privitor la motivele pentru care un cercetător poate ocupa o funcţie administrativă de nivelul directorului ştiinţific vă asigur
    că în nici un caz nu se află pe primul loc o estimare a activităţii
    de publicare de lucrări ştiinţifice ci este cu mult mai importantă
    activitatea curentă de cercetare care se concretizează în elaborarea unui număr mare de studii, cu tematică foarte diversă, dar care nu ajung să fie publicate sau sunt valorificate
    uneori cu mare întîrziere. Oricum nu este cazul să mă apuc să
    vă pun în temă cu astfel de detalii, din variate motive. Despre
    competenţa profesională a unui cercetător pe care nu îl cunoaşteţi vă puteţi face orice părere doriţi, dar aceasta nu poate fi în nici un caz conformă cu realitatea.
    În alte privinţe vă înşelaţi foarte tare. În primul rând în anul 2012, anul solicitării celor de la Ministerul Mediului, colegul meu Sabau Gavril nu mai era director ştiinţific, încă de la 1 februarie. Postul de director ştiinţific a fost preluat de mine şi
    ulterior a apărut solicitarea de care vorbim. Privitor la atribuţiile Consiliului Ştiinţific iar nu sunteţi deloc în temă. Dv.
    îl prezentaţi ca pe singurul „organism” care emite opinii, face evaluări şi analize sub sigla institutului. Nici vorbă de aşa ceva.
    Un studiu obişnuit pe o temă oarecare este elaborat de un colectiv de autori, conduşi de un responsabil, desemnat de conducere, iar promovarea acestuia sub sigla instituţiei se face
    sub semnătura autorilor, sub semnătura membrilor unei comisii de avizare internă, sub semnătura directorului ştiinţific şi a directorului general. Şi în cazul unor proiecte situaţia este similară. In cazul unei lucrări de autor nici nu se mai pune problema unor avizări prealabile deoarece autorii sunt pe deplin răspunzători de conţinutul articolelor pe care le promovează. Colegul meu mai tânăr, Sabau Gavril, ar dori poate
    ca acest „organism” numit Consiliu Ştiinţific să acţioneze în anumite situaţii ca un fel de cenzură, care să se extindă eventual şi asupra unor lucrări de autor.

  10. Da, așa este, aș dori ca acest organism să acționeze în anumite situații ca un fel de cenzură. Un exemplu este situația de față, cînd manifestul pe care l-ați afișat este când lucrare de autor, când rezultatul activității unui colectiv al Institutului Geologic în urma unei solicitări a Ministerului Mediului, când o lucrare cu un mare grad de originalitate (aspect asupra căruia mă declar de acord dintr-o anumită perspectivă). Această cenzură se poate dovedi extrem de utilă atunci când nu funcționează mecanismele autocenzurii firești în lumea științifică, spre a proteja reputația instituțiilor și persoanelor deopotrivă, inclusiv pe aceea a semnatarilor. O cenzură asemănătoare există și în colectivele de redacție ale publicațiilor, unde referenții și editorii se străduiesc să mențină un standard ridicat al materialelor acceptate spre publicare. Altfel nu poate sta nimeni în calea șuvoiului de nestăvilit al gândirii libere, decât că izvorul acesteia trebuie să-și asume răspunderea afirmațiilor și actelor sale.
    În rest nu știu ce să mai zic, afirmații cum că revistele din sistemul de indexare Thomson Reuters Web of Science (anterior ISI) reprezintă „reviste de popularizare a ştiinţei cu pretenţii”, „un sistem sofisticat de furt de idei” sper că nu sunt deasemenea percepute ca reprezentând punctul de vedere al Institutului Geologic.

  11. Trebuie repetat că este vorba doar de un articol, în esenţă de o schiţă a unui studiu de autor (autori), care va fi dezvoltat în viitor pe acest schelet cât de mult posibil.
    Varianta în limba română nu a fost publicată, la propriu, iar
    versiunea engleză a fost prezentată şi a fost publicată în volumul I (proceedings), p. 299-306, al Conferinţei de la Albena – SGEM 2014. În această variantă citările, de care se face atâta caz, sunt complete, fiind adaptate modului de citare, cu paranteze patrate, impus de organizatorii conferinţei.
    Prezentarea de la Muzeul de Geologie, anterioară conferinţei din Bulgaria este în uzul instituţiei şi are multiple scopuri, iar isteria provocată de către unele persoane mai mult sau mai puţin avizate este departe de a putea fi justificată. Această prezentare a fost făcută în numele autorilor şi nu în numele instituţiei, iar punctul de vedere, oricum provizoriu şi neutru, care va fi înaintat către specialiştii Ministerului Mediului va putea avea, ataşat, şi articolul publicat în Bulgaria, cu versiunea sa în română, completată abia atunci cu toate citările, alături de materialele altor autori care par a fi interesante şi utile.
    Prezentarea de la Bârlad, care s-a făcut în mod special pe slide-urile ppt pregătite pentru Albena (deci într-un fel nepoliticoasă), a urmărit tocmai prezentarea unui articol de autori, iar postarea versiunii provizorii în limba romană a
    urmărit temperarea pornirilor nejustificate ale unor ziarişti de
    a deforma în fel şi chip esenţa celor enunţate de noi, în scris.
    Analiza unor articole de presă publicate (gen Bursa, Ring, etc) ne poate duce cu gândul la o acţiune intenţionată de maculare,
    iar în alte cazuri este vorba de exagerări care au cauze diverse, între care şi lipsa de profesionalism a unor jurnalişti. Ar putea să existe şi cazuri care să aibă conotaţii juridice evidente. Vom vedea. Punerea accentului pe faptul că unul dintre autori are şi o funcţie administrativă, în speţă director ştiinţific, revine integral jurnaliştilor.
    Doar adunând toate cele scrise până în prezent legat de acest subiect s-ar putea scrie o carte, care ar putea avea succes şi la care un frumos capitol ar putea fi cel al d-lui prof. Constantin
    Crânganu, carte în care s-ar putea face numeroase clarificări.
    Deocamdată faptul că pe site-ul oficial al IGR nu este prezent acest „studiu” trebuia să îl pună pe gânduri un pic pe dl. Crânganu care s-a lansat cu un patos puţin potrivit pentru un
    cercetător în redactarea scrisorii sale.
    Oricum, deocamdată, îi mulţumesc pentru reclama gratuită pe care o face acestui articol. În foarte rare cazuri o astfel de scurtă lucrare poate produce atât de mult interes.
    Nu înţeleg de ce domnia sa este preocupată de prestigiul IGR în
    în ţară şi în lume atâta timp cât eu mă aflu în măsură să fiu cu mult mai preocupat de acest aspect, din numeroase motive absolut reale. Dânsul nu poate stabili de dincolo de ocean ce face şi ce nu face Consiliul Ştiinţific al IGR şi nici să se plângă de faptul că un articol oarecare, întâmplător de mare interes social, nu a fost cenzurat din timp. Acuzaţiile de activism pot fi făcute oare de către cineva care se laudă cu patos debordant că a fost iniţiatorul numitului „Shale Gas Consortium”, în 2010 , din pură întâmplare româno-american ?
    Voi reveni cu comentariile care se impun asupra textului compus de dl. Crânganu şi îl asigur că articolele personale
    recomandate de dânsul vor fi analizate cu cea mai mare
    atenţie în viitorul apropiat şi dacă va fi cazul vor fi citate la locul
    cuvenit.
    Deocamdată îi mulţumesc colegului Săbau pentru amabilitatea de a permite celor interesaţi accesul la textul d-lui Crânganu, amabilitate de altfel cunoscută ca proverbială !
    Prezentarea celor de mai sus mi-a amintit, probabil datorită unei similitudini, aberanta intervenţie a unui jurnalist (autoproclamat canadian), vorbitor de română, care după prezentarea de la Muzeul Geologic mi-a citit un articol din Constituţia României pentru a demonstra că prin cele expuse cu acel prilej încalc, evident, prima lege a Ţării. În condiţiile în care oficial lucrurile stau exact pe dos prin raportare strictă la conţinul acelui articol. Dar voi reveni pe larg şi asupra acestui incident cât de repede posibil.

  12. Buna ziua D-le Ticleanu,
    Va dau un sfat parintesc. Nu mai reveniti, nu mai detaliati, nu mai conchideti. V-ati facut un imens deserviciu dv., institutiei in care functionati si in egala masura militantilor ecologisti, care v-au acordat neconditionat tot creditul din lume, datorita pozitiei pe care o detineti. Cu fiecare cuvant in plus pe care-l rostiti in subiectul gazelor de sist, prapastia produsa este tot mai adanca, tot mai tenebroasa si-i atrage pe toti cei mai sus mentionati.
    Imi pare rau ca va irositi timpul pretios cu suite de explicatii care pe mine ma buimacesc din ce in ce mai mult, iar dv. va aduc cu fiecare cuvant adaugat maculari grave de imagine (eu am suficient timp, fiindca la pensie ai timp si disponibilitate pentru lucrurile nefiresti pe care iti imaginezi, mai mult ca oricand, ca le poti repara, dar dv. ar trebui sa va ocupati de altceva…, mai serios).
    Explicatiile pe care le dati cu abila dar inconstienta balansare logica, evita niste raspunsuri simple, cu da sau nu, la urmatoarele:
    1. Ati raspuns (dv. sau IGR) solicitarii facute de Ministerul Mediului in 2012 (Doamne cat timp a trecut de atunci si cata tihna ati fi avut pentru o «cercetare detaliata», IGR nu dv.) privind o evaluare a efectelor cercetarii/extragerii gazelor de sist in Romania? (asta, daca nu cumva aceasta solicitare, necunoscuta si neconfirmata de altcineva, n-ar fi o pura inventie…lucru la fel de util a fi cunoscut. Cu documente…).
    2. Aveti vreo publicatie stiintifica proprie intr-o revista cotata ISI?
    3. Aveti vre-un studiu anterior din sfera resurselor de hidrocarburi (publicat /ISI sau neISI/ sau nepublicat, cu sau fara gaz de sist, cu sau fara fracturare hidraulica)?
    4. Ati prezentat (dv. sau alt autor) la Albena, lucrarea cu pricina? (nu va obositi a-mi trimite vreun slide, am vizionat prezentarea originara din 19 iunie 2014 pe http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/tag/conferinta/ – pagina religioasa «a unor frati mireni oarecare intru Hristos, madulare ale Bisericii Ortodoxe Romane», Razboi intru Cuvant. Sper ca vorbim despre aceeasi prezentare/continut si-mi ajunge…).
    5. Ati observat in noianul de consemnari din media (de tot felul) privind expunerea facuta de dv. pe 19 Iunie 2014, asocierea acesteia cu un punct de vedere oficial al Institutului Geologic? (vezi: IGR: Exploatarea gazelor de sist va contamina toata reteaua nationala de apa potabila – Romania spune nu gazelor de sist; IGR: Fracturarea hidraulică, un pericol pentru existenţa apei potabile! – Ziua de Constanta; Mircea Țicleanu -directorul știintific al Institutului de Geologie: Explorarea gazelor de sist prin fracturare hidraulica, consecinte catastrofale; Directorul stiintific al IGR avertizeaza asupra efectelor catastrofale ale fracturarii hidraulice – privesc.eu; Directorul stiintific al Institutului National de Geologie apreciaza ca exploatarea gazelor de sist va contamina toata reteaua nationala de apa potabila – MediereNet; Institutul Geologic al Romaniei: “Exploatarea gazelor de sist va contamina toată reteaua nationala de apa potabila” – apologeticum; Mircea Ticleanu, directorul stiinţific al Institutului National de Geologie (IGR): „Exploatarea gazelor de sist va contamina toata reteaua naţionala de apa potabila” – Bursa; Mircea Ticleanu, director stiinţific al Institutului Geologic al Romaniei: Subsolurile romaneşti, injectate cu substante cancerigene – Ring Media Group; «Profesorul» Mircea Ticleanu, Directorul Stiintific al IGR: Gazele de sist pun in pericol exporturile de alimente etc.).
    6. Ati obtinut de la vre-un for (intern sau superior institutiei) acordul ca asocierea de mai sus sa fie admisa/tolerata/necorectata? (si va sfatuiesc, sa nu dati vina pe presa «deformatoare», sau pe grupurile militante, fiindca pe toti dv. i-ati invitat la expunerea din 19.06).
    Ma uimeste auto-evaluarea dv. vizand propriul “Palmares” stiintific (ghilimelele va apartin si le dau credit) prezentat, care cuprinde „multe prioritati stiintifice romanesti la nivel mondial” si lasati-ma sa cred ca nici «sarmanul» (acum ghilimelele imi apartin) Palade – laureat Nobel – n-ar fi recurs la asemenea auto-infatuare, desi ar fi avut deplina motivatie. Eu cred ca, dimpotriva, lucrarea postata si comentariile dv. dau masura adevaratei evaluari…
    Nu v-am suspectat cu «rautate gratuita» (poate cu invidie) si «abia disimulata» (era evidenta). Dati-le si altora solutii de voiaje exotice fara costuri…si fara rost.
    Daca ajungem la «sistemul de punctaj ISI», ma zapaciti (di tat). Pai e firesc sa fie «reviste de popularizare a stiintei cu pretentii». Altfel cum ati vrea? Sa publice tot prostu’, tot ce-i trece prin minte? Cat despre «angrenajul ISI – un sistem sofisticat de furt de idei, aspect fata de cate nu puteţi fi – adica eu – decît totalmente strain», aveti dreptate, sunt strain de asa ceva. Eu chiar cred ca este vorba de un sistem (si in el includ toate revistele romanesti cotate ISI) care promoveaza riguros valoarea, competitia si progresul. Orice mi-ati spune. Poate aveti idei mult prea valoroase si socotiti ca (publicarea in reviste ISI sau neISI dar dedicate domeniului cercetarii, sau brevetul nu va protejeaza) modul de valorificare optima este abstrctul la un simpozion, eventual fara prezentare, maniera prin care aceasta (ideea) se conserva, nu ma prea convingeti. Daca asta credeti, tineti-o pe mai departe asa. Conservatile. Numai ca, prezentarea din 19.06 a dat cale libera ideilor “inovatoare”, fara nici o precautie, fara nici o exigenta.
    Cand ajungem la invitatia facuta de Journal of Environmental Science and Engineering – Knowledge to Wisdom (in care vedeti masura recunoasterii), trebuie sa va dezamagesc si sa va anunt ca asemenea invitatii se fac in mii de exemplare (printr-o formulare standard), destinatarii fiind toti participantii la trecutele simpozioane si congrese (extrasi din liste publice) in vederea promovarii noului, progresului. Dar daca tot v-au invitat, renuntati la istovitoarele/costisitoarele turnee de promovare derizorie si elaborati o asemenea lucrare. Numai ca, atentie au si dumnealor un cod etic (vezi: http://www.davidpublishing.com/About_journal/permission.html?142-4), in general similar codurilor altor reviste (includeti-le pe cele cotate ISI), care cuprinde urmatoarele (traduse aici de mine, atentie la pct. 1, 2, 3, 5, 7, 10, 11, 12, 14, 15, 16, 18 si care v-ar creea ceva dificultati privind respectarea):
    1. Toate lucrarile sunt supuse unui proces strict de peer-review de catre cel putin doi evaluatori internationali, care sunt experti in special in domeniul articolului.
    2. Factorii luati in considerare in analiza sunt relevanta, soliditatea, semnificatia, originalitatea, lizibilitatea si corectitudinea limbii engleze.
    3. Eventualele decizii includ acceptarea, acceptarea cu revizuiri, sau respingerea.
    4. In cazul in care autorii sunt incurajati sa-si revizuiasca si sa retrimita o depunere, nu exista nici o garantie ca prezentarea revizuita va fi acceptata.
    5. Articolele respinse nu vor fi re-analizate.
    6. Articolele pot fi respinse fara revizuire in cazul in care, evident, nu sunt potrivite pentru publicare.
    7. Acceptarea lucrarii este limitata de exigente legale precum cele in vigoare privind calomnia, incalcarea drepturilor de autor si plagiatul.
    8. Personalul publicatiei nu trebuie sa dezvaluie nimanui nici o informatie despre un manuscris inaintat altor referenti, altor consilieri editoriali, sau altor editori, dupa caz, decât autorulului respectiv.
    9. Evaluarile trebuie sa fie efectuate in mod obiectiv. Critica personala a autorului este nepotrivita. Arbitrii trebuie sa-si exprime opiniile in mod clar cu argumente justificative.
    10. Peer-review ajuta editorul in luarea deciziilor editoriale si poate ajuta, de asemenea, autorul in îmbunatatirea lucrarii.
    11. Manuscrisele primite pentru revizuire sunt tratate ca documente confidentiale si sunt revizuite de personal anonim.
    12. Un referent trebuie sa solicite, de asemenea, in atentia editorului orice asemanare substantiala sau suprapunere intre manuscrisul in considerare si orice alt document publicat de care au cunostinta.
    13. Autorii articolului si ai studiilor de cercetare ar trebui sa prezinte o evidenta exacta a lucrarilor efectuate, precum si o discutie obiectiva a semnificatiei acestora.
    14. O lucrare trebuie să contina suficiente detalii si referinte bibliografice pentru a permite celor ce o consulta sa reconstituie pasii elaborarii lucrarii. Declaratiile frauduloase sau cu buna stiinta inexacte constituie un comportament lipsit de etica si sunt inacceptabile.
    15. Autorii trebuie ss se asigure ca au elaborat lucrari originale in întregime, iar in cazul in care autorii au utilizat lucrari și / sau parti de lucrari ale altor autori, acesta (autorul) trebuie citat sau cotat în mod corespunzător.
    16. Transmiterea aceluiasi manuscris mai multor publicati, in acelasi timp constituie un comportament lipsit de etica si publicarea este inacceptabila.
    17. Grupul de autori (daca este cazul) trebuie să fie limitat la cei care au avut o contributie semnificativa la conceperea, proiectarea, executarea, interpretarea studiului raportat.
    18. Toate sursele financiare utilizate pentru realizarea proiectului trebuie sa fie dezvaluite.

    Ma surprinde la fel de mult si ultima dv. teza, conform careia este adevarat ca «un studiu obisnuit (vorbiti de practica din IGR) pe o tema oarecare este elaborat de un colectiv de autori, condusi de un responsabil, desemnat de conducere, iar promovarea acestuia sub sigla institutiei se face sub semnatura autorilor, sub semnatura membrilor unei comisii de avizare interna, sub semnatura directorului stiintific si a directorului general», doar ca studiul promovat de dv. pe 19 iunie este unul NEOBISNUIT (probabil, zic si eu!), drept care, numele institutiei poate fi tarat in derizoriu si blam public, fara ca organismul (vreti sa spuneti malefic) numit Consiliu Stiintific sa poata interveni, acesta fiind «cazul unei lucrări de autor». Pai daca-i asa, de ce n-o spuneti raspicat. Fratilor, m-a taiat si pe mine capul si imi asum eu Ticleanu Mircea, toate cele spuse. Va asigur ca asa, institutul va ramane nepatat si cu «onoarea reperata». A trecut o luna de la comiterea faptei si nici un regret, nici o masura reparatorie, nici o retractare. Nimic. De vina sunt «rautaciosii» din co-domeniul profesional care nu-si dau silinta sa «inteleaga», presa care deformeaza, militantii care exagereaza…
    Cu un an in urma, dv. ati fost (zice-se) promotorul principal al unui punct de vedere oficial si imperativ al IGR (prin Consiliul Stiintific, functional atunci, desconsiderat acum), in privinta «posibilele cauze ale fenomenelor de instabilitate a terenului din zona Izvoarele – Slobozia Conachi si exploatarea de petrol si gaze din regiune». Consecintele au fost spectaculoase. Demiterea DG St. Marincea si numirea dv. in locul fostului Director Stiintific M. Maruntiu, la randul lui promovat in functia de Director General. Sunt toate astea rodul neprofesionalismului, intamplarii si al nesabuintei. Eu asta cred, desi lumea socoteste ca sunt doar jocuri ale tripletei Marincea-Maruntiu-Ticleanu, mereu castigatoarea, mereu pe pozitie. Iar victima constanta este doar IGR.
    Nu astept raspuns, fiindca oricare ar fi acesta in afara tacerii, v-ar face si mai mult rau.
    Alex.

  13. Este evident că anumite persoane, unele foarte curajoase, ascunse după nişte pseudonime, ştiu mai bine decât mine ce
    fac, ce am de făcut, ce trebuia să fac. In acest context orice dialog presupune un risc, totuşi acceptabil în anumite privinţe.
    In acest sens o analiză ceva mai atentă a falsurilor şi exagerărilor apărute în presă arată că jurnaliştii de la anumite publicaţii au „beneficiat” de sfaturile unor specialişti pentru a obţine efecte maxime de discreditare. Şi că erau pregătiţi pentru a lansa astfel de mistificări. Voi reveni la un moment dat cu exemple concrete. Oricum toate comentariile de până acum au avut ca scop principal abaterea de la problemele de fond legate de riscurile reale ale acestei metode de exploatare. Care nu ar fi, pusă în aplicare, decât o susţinută activitate (involuntară) de poluare a unor nivele oarecare din subsol, pe arii destul de mari (ca opinie personală).
    Deocamdată îi voi respecta dorinţa numitului „Alex” şi nu voi mai face nici un fel de comentarii legate de părerile sale. Sper să se simtă confortabil în cursa în care a fost invitat în mod nu prea elegant să se desfăşoare.
    Privitor la titlul sub care s-au derulat comentariile de mai sus consider că se impune o corectură de tipul:
    „Un prim articol al unor specialişti ai IGR privitor la metoda exploatării gazelor de şist prin fracturare hidraulică”.

  14. S-auzi si sa nu crezi:
    „o analiză ceva mai atentă a falsurilor şi exagerărilor (probabil, cele culese de mine si prezentate mai sus) apărute în presă arată că jurnaliştii de la anumite publicaţii au “beneficiat” de sfaturile unor specialişti pentru a obţine efecte maxime de discreditare. Şi că erau pregătiţi pentru a lansa astfel de mistificări…” Asta da, ingratitudine! Dupa entuziasmul si suvoiul de imbratisari ale militantilor…, tot ei sunt de vina. L-au lucrat…
    Care va sa zica, intr-o monstruoasa complicitate, rauvoitori (ca mine) + presa + militantii ecologisti anti-gaze de sist «pregătiţi pentru a lansa astfel de mistificări», au indus grupului TNI (prin hipnoza ?) reflexul de a produce/prezenta suita de aiureli din 19.06 de la Muzeul Geologic, apoi a produce/publica articolul de pe site-ul „Romania spune Nu fracturarii hidraulice”, din toate rezultand ”exagerari“… si vizand ”discreditarea“ (nu se intelege a cui!). Nu este sigur ca s-a constientizat ”discreditarea majora“ a IGR-ului.
    Totusi, lumea se pondereaza si (TNI) conchide ca exploatarea gazelor de sist, «pusă în aplicare, … nu ar fi, decât o susţinută activitate (involuntară) de poluare a unor nivele oarecare din subsol, pe arii destul de mari (ca opinie personală)». Ponderat si blandutz. Dar de ce asa tarziu?…
    Mai departe, raman lacune privind evaluarea a ceea ce ar fi trebuit (eu zic ca n-ar fi trebuit deloc) sa fie: “Un prim articol al unor specialişti ai IGR privitor la metoda exploatării gazelor de şist prin fracturare hidraulică”. Tot nu s-a inteles nimic din greseala comisa, iar titlul propus ar fi trebuit sa sune (daca era musai sa fie), fara a starni comentarii, «Un articol al lui M.Ticleanu (+ altii oricare ar fi fost) privitor la spaimele sale» (fiindca despre fracturare hidraulica nu se spune nimic, nici nou, nici sintetizand informatiile doldora in toate mediile).
    Asadar, din nou, ca propriului fiu, va rog sa tineti minte (Errare humanum est, perseverare diabolicum!), nu-i greu deloc sa taci! Cu cat mai indelungat, cu atat mai folositor. Tuturor.
    Alex

  15. Cred că se potrivește de minune ultima postarea a d-lui Crînganu pe contributors.ro . Atât d-l TICLEANU cât și d-l VLAHU regăsindu-se printre rîndurile de mai jos:

    Constantin Crânganu spune:
    30/07/2014 la 18:53
    Pe lângă „surzi”, Marian Papahagi a spus că:

    -nu poți dialoga cu oameni de rea credință;
    -nu poți dialoga cu mincinoșii și calomniatorii;
    -nu poți dialoga cu cei care îți lipesc etichete și te reduc la acestea;
    -nu poți dialoga cu anonimi care nu își asumă măcar propria identitate;
    -nu poți dialoga cu țopârlani care nu te respectă, te înjură, te iau de guler și știu ei mai bine decât tine orice;
    -nu poți dialoga cu cretinii, nebunii, fixiștii, mitomanii (adesea anonimi) ai net-ului;
    -nu poți dialoga cu cei incapabili să citească corect și până la capăt un text și care nu au disciplina intelectuală de a urmări un argument;

    Sau poți, dar e pierdere de timp și sursă de enervare.

  16. Stimate domnule Crânganu,

    Am primit de la dl. Mărunţiu un print al scrisorii dv. şi am luat notă de intenţia evidentă de compromitere (discreditare) a autorilor articolului în cauză.
    Din păcate această variantă în limba română a fost pusă la dispoziţia celor care au solicitat-o tocmai cu scopul de a combate şi pe această cale exagerările voite sau involuntare legate de toate demersurile noastre făcute pentru a pune în discuţie, din altă perspectivă, o temă de mare interes ştiinţific şi social.
    O cale importantă de atac, legată de citările din text, vă expune foarte tare deoarece trebuia să vă referiţi la textul original, în engleză, publicat în adevăratul sens al cuvântului, la data de 17 iunie 2014, în volumul unei conferinţe pe teme de mediu, care a avut loc la Albena în Bulgaria. Acolo citările sunt complete şi s-au făcut cu ajutorul numerelor şi a parantezelor patrate, aşa cum solicită organizatorii conferinţei. Textul atacat de dv. a ajuns să fie lecturat abia pe la mijlocul lunii iulie şi este deci foarte uşor de probat că afirmaţiile dv. tardive legate de citări sunt gratuite, respectiv neadevărate. Trebuia să vă informaţi cu adevărat în legătură cu starea lucrurilor pentru a nu comite astfel de nedreptăţi.
    Dar mai sunt şi alte lucruri neadevărate şi excese nejustificate, impardonabile, care pot fi aduse în discuţie şi analizate astfel încât tentativa de discreditare poate fi evident probată. Voi solicita o analiză juridică foarte detaliată asupra textului scrisorii şi înainte de termenul limită legal voi sesiza instanţele judecătoreşti care vor fi rugate să se pronunţe şi asupra unor despăgubiri proporţionale cu daunele morale pe care le voi avea în vedere.

    Până la alte clarificări necesare,
    vă doresc toate cele bune.

    Dr. Mircea Ţicleanu

    PS. Am trimis acest e/mail domnului Crânganu pe date de 28 iulie şi nu am primit nici un răspuns. Indirect s-a răspuns (pe contributors) la cele scrise mai sus de către dl. profesor prin trimitere la un text de „ameninţare” care ar fi fost primit de către dânsul la un moment dat. Fără să se precizeze care ar fi autorul textului de „ameninţare”. Un răspuns stupefiant apare
    astăzi (1 august) pe site-ul citat mai sus. O mai fi oare şi un alt text la mijloc ?

  17. Mult mai tinere coleg, domnule Ticleanu,
    Ti-am dat un sfat nu cu mult timp in urma si nu vrei deloc sa ti seama de el.
    Linisteste-te, calmeaza-te, suporta umilinta (pe care d-ta insuti ti-ai provocat-o), lasa uitarea sa se astearna peste neinspirata pofta de notorietate.
    Prin articolul publicat, asa cum acesta arata, nu cum pretinzi ca ar arata originalul „publicat în adevăratul sens al cuvântului” (adica cum? primul a fost publicat in batjocura pentru romani / in limba romana?), ai dat dovada de o jalnica mediocritate, ai compromis imaginea IGR-ului, si mai rau decat toate, ai indus in spiritul contestatarilor gazelor de sist falsul, impostura, inconstienta mediocritate…
    Ce produci acum? Neintelegand nimic din cele comise, vrei sa faci apel la justitie, pentru a-ti „revindeca onoarea”. Mai mult, vrei despagubiri pentru „daunele morale” provocate. Pai, este imposibil… Daunele sunt enorme, greu de acoperit. De cel care le-a provocat. Adica de d-ta. Fii sigur ca nu vei avea nicicand resurse (financiare si morale) pentru a le debita.
    Doar o instanta la fel de devalmasita (nu cred ca exista asa ceva, in sistemul juridic de oriunde) ar acorda credit unuia ce arunca in public cu aiureli si apoi pretinde daune celor ce-l critica.
    Cat despre, continuarea sirului de aiureli, „trebuia să vă referiţi la textul original, în engleză, publicat în adevăratul sens al cuvântului, la data de 17 iunie 2014, în volumul unei conferinţe pe teme de mediu, care a avut loc la Albena în Bulgaria. Acolo citările sunt complete şi s-au făcut cu ajutorul numerelor şi a parantezelor patrate”, recunosc, mai rar am intalnit asa ceva… Ca maine, veti invoca raportarea faptelor savarsite, nu la ceea ce ele produc, ci la ceea ce v-ati imagina ca ele ar fi trebui sa insemne (dar nici pe cele imaginate nu ni le dezvaluiti).
    Va sfatuiesc din nou, potoliti-va, cereti scuze celor indusi in eroare prin fals si impostura, lasati timpul sa astearna asupra-va (dar mai ales asupra propriei instituti blamate) uitarea…
    Eu asa ii sfatuiesc pe nepotii mei (adevarat, ei fac boroboate mici) si de fiecare data acestia ma asculta, iar eu le ofer in schimb, iertarea…
    Alex

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *